Bun venit, vizitatorule! [ Creaza cont nou | Autentificarerss  |  tw

Mănăstirea Probota

Scris 19 iulie 2010 de in Manastiri din Bucovina | Nu sunt comentarii

Probota, prima ctitorie a domnitorului Petru Rareş, este ridicată în 1530 pe locul consacrat de o bisericuţă din lemn (1398) şi alta din piatră (în jur de 1440) ale cărei urme se mai văd în vecinatate; “probota” înseamnă frăţie, desigur, a slujitorilor bisericii.

Mănăstirea Probota sau Sfântul Nicolae din Poiana Siretului, s-a bucurat de atenţia deosebită a lui Ştefan cel Mare pentru faptul că aici odihneau osemintele mamei sale († 1465).

Din documentele care s-au păstrat, rezultă că mănăstirea avea 8 sate care se bucurau de drepturi depline, fiind scoase de sub controlul dregătorilor domneşti (hrisoavele din 16 februarie 1459 şi 19 august 1472). Preoţii din satele mănăstirii erau scoşi de sub autoritatea chiriarhului locului sau a protopopului şi puşi sub cea a egumenului încă din perioada de domnie a lui Alexăndrel Vodă (27 iunie 1449). Printr-un hrisov din 9 iulie 1466, se acordau alte numeroase danii domneşti, astfel că Mănăstirea Probota a ajuns una din cele mai înzestrate din Moldova.

YouTube previzualizare imagini

În biserică se află 21 de pietre tombale epigrafe, realizate între 1464-1640, de o remarcabilă valoare documentară şi artistică. Pietrarii au trecut de la elemente decorative geometrice la cele accentuat vegetale, inovaţie reprezentativă pentru sculptura secolului al XVI-lea.

Colecţia de istorie şi artă veche, cuprinde piese obţinute în urma săpăturilor arheologice, ţesături din sec. XVI-XVII, obiecte de cult, veşminte (sec. XVIII).

Transformarea mânăstirii în necropolă domnească

Cu ocazia construirii acestui locaş de cult, Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, a decis să rupă tradiţia familiei sale princiare şi să desemneze mânăstirea drept viitoare necropolă a sa şi a urmaşilor săi, înzestrând-o în acest scop cu odoare de preţ şi moşii. Această decizie se pare că i-a nemulţumit pe călugării din acea vreme, ce au lăsat drept urmare mânăstirea să decadă.

Biserica mănăstirii Probota cu hramul Sfântu Nicolae este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Fiind cea de-a doua biserică pictată la exterior din ciclul iniţiat de domnitor (după Sfântu Gheorghe din Hârlău în 1530), biserica Sfântu Nicolae nu beneficiază încă de o deplină cunoaştere a tehnicii de către meşterii zugravi, fapt ce a condus la degradarea treptată a frescei (pictura murală fiind executată în anul 1532). Planul construcţiei este treflat, după tradiţia bizantină, cele trei abside fiind unite printr-un plan central.

Fresca interioară

Gama cromatică folosită de artişti pentru pictura interioară a bisericii era extrem de limitată, dar acest lucru nu i-a împiedicat pe aceşti iscusiţi meşteri să se îngrijească cu atenţie de detalii şi să dea viaţă personajelor şi scenelor executate pe pereţii sfântului locaş. În vremurile acelea de mare restrişte pentru neam şi ţară, când trei pericole majore le ameninţau aparenta fragilitate (extinderea otomană, cea poloneză şi reforma bisericii) mesajul transmis prin intermediul acestei picturi murale căpăta o însemnătate fără precedent. După căderea Constantinopolului (1453) Ortodoxia căuta să se replieze, să-şi reunească forţele şi să-şi reafirme credinţa. În acea epocă de renaştere spirituală au înflorit şi aceste monumente de credinţă ale poporului român. Din acest punct de vedere putem spune că Petru Rareş a călcat cu destoinicie pe urmele tatălui său Ştefan cel Mare.

Fresca exterioară

Iniţiativa de a picta mânăstirile Moldovei la exterior a aparţinut aşadar domnitorului Moldovei Petru Rareş. De-a lungul a câtorva decenii, începând cu Sfântu Gheorghe din Hârlău în 1530 şi încheiind cu Voroneţ în 1547, un număr de cinsprezece mânăstiri moldave au fost împodobite cu fresce de o rară frumuseţe. Această mişcare artistică se stinge din păcate într-o perioadă relativ scurtă. Există desigur două excepţii, şi anume pictarea la exterior a mânăstirilor Râşca şi Suceviţa în anul 1552, respectiv 1596. Din păcate la Probota fresca exterioară nu rezistă decât parţial în timp, ca de altfel şi la Suceava (biserica Sfântu Gheorghe din cadrul aşezării monahale Sfântul Ioan cel Nou) sau la Râşca. Fresca exterioară s-a păstrat însă aproape în întregime în cazul aşezământelor sfinte de la Humor, Moldoviţa, Arbore, Voroneţ şi Suceviţa.

Pridvorul

Pentru întâia dată apare „Judecata de apoi” pe pereţii unei biserici moldave. Ferestrele gotice creează un contrast tulburător cu fresca interioară, iar lumina pe care acestea o lasă să pătrundă cu zgârcenie, înflăcărează imaginaţia privitorului prin jocul ei nefiresc pe făpturile pictate. Rolul acestui pridvor se lărgeşte astfel prin simbolistica sa, devenind dintr-o simplă poartă, intrarea spre un alt univers.

Pronaosul

Spaţiul acestei încăperi se doreşte redimensionată prin feresrele şi cupolele sale. Armonia intrinsecă unui aşezământ monahal este conturată prin ierarhia tablourilor urmărită de creatorii acestui monument. Imaginea „Fecioarei purtătoare de Dumnezeu (Theotokopos)” se impune alături de primele sinoade, care l-a rândul lor consolidaseră creştinismul. Tocmai prin această reprezentare Petru Rareş ca mecena al acestui aşezământ înţelegea să se distanţeze de noile tendinţe apărute în sânul bisericii creştine. Astfel putem conchide că lupta se dădea în primul rând pe aceşti pereţi, care deveneau în acest mod istoria unui popor. Între popoare de limbi diferite imaginea lua cu precădere locul cuvântului.

Gropniţa

În gropniţa bisericii se odihnesc acum marele prinţ Petru Rareş, soţia sa Doamna Elena, fiica ţarului Despot şi urmaşii acestora. Pietrele lor funerare sunt executate în marmoră şi bogat împodobite, după cum dicta obiceiul acelor vremi. O atmosferă profundă le înconjoară rămăşiţele trupeşti ce se odihnesc acum la adăpostul vremilor ce le-au împlinit visurile.

Naosul

Pe peretele aflat în partea de vest a acestuia este reprezentat conform canoanelor fondatorul bisericii (în cazul de faţă marele domn şi mecena al Moldovei – Petru Rareş), care înmânează macheta aşezământului bisericesc ridicat prin bunăvoinţa sa prin intermediul Sfântului Nicolae, protector al acesteia, lui Isus Christos.

Epoca modernă şi contribuţia ei la revalorizarea monumentului de cult

Între anii 1996 – 2001 au avut loc importante lucrări de cercetare şi restaurare, finanţate de o fundaţie japoneză, ce au permis revelarea frescei interioare originale (din anul 1532), care rezistase în mod excepţional repetatelor încecări de refacere a picturilor, ale „experţilor” de secol XIX.

  • Adresa: Sat Probota, Com. Dolhasca, SUCEAVA.
  • Acces: DL Fălticeni spre S-E Prenteşti (7 km), Dolhasca (14 km), apoi dreapta până la Probota (6 km).
  • Hram: Sfântul Nicolae – 6 Decembrie.

Sursa: http://ro.wikipedia.org

Visited 1 time

Recomanda pagina   Print This Post

Parerea ta

Va recomandam


Adauga Oferta ta